Am vrut să anunț de atâta timp această colaborare, dar pur și simplu nu am avut ocazia. Din luna august colaborez cu unul dintre anticariatele (și librăriile) mele preferate: TargulCartii.ro! În aceeași lună mi-au trimis 3 dintre cărțile pe care le căutam de ceva vreme. Iar de când le-am primit, am început să citesc Sezonul oaselor de Samantha Shannon. După mai mult de o lună, am reușit să o termin. Și se pare că după mai mult de două luni am reușit să îi fac și o recenzie. Nu sunt mândră de asta, dar haideți să vă povestesc de ce merită citit acest roman 🙂  

Titlu: Sezonul oaselor
Autor: Samantha Shannon
Editură: Curtea VEche Publishing
Nr. pagini: 448
Anul publicării: 2013
Serie: Sezonul oaselor
Rating: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Ca să ofer o scuză (nu prea scuză) am să menționez cele 448 de pagini și dimensiunea voluminoasă a romanului. La prima vedere, este o carte la care ai de muncit. Când am deschis coletul și am văzut cât de mare e romanul am zis că de acum ar trebui să mai verific și specificațiile produsului. Și ce am zis? Hai să mă apuc de ea prima, că doar ce se poate întâmpla?

E atât de bun romanul ăsta că mi-a luat o lună să îl citesc.

Deși aș vrea să spun că glumesc, acesta e un lucru total adevărat. Mi-a plăcut la nebunie romanul. A fost perfect echilibrat din punct de vedere compozițional și a fost o experiență plină de suspans și de situații la limită.

De ce o lună? Să zicem că de prin septembrie am fost foarte dezorganizată. În timpul lecturării romanului am mai citit încă vreo 3 cărți și am făcut și recenzii. Sunt unele cărți care au, din păcate, prioritate din cauza deadline-urilor ori a faptului că sunt „prospături” și sunt mai cerute. Deci o lună este un record rușinos pe care l-am atins a doua oară în viața mea (prima data cu Îngeri și demoni de Dan Brown, poveste lungă).

Anul 2059.

Paige Mahoney, în vârstă de 19 ani, lucrează în lumea interlopă din Scion, Londra, al cărei nucleu se află în zona Celor Şapte Cadrane, fiind angajata lui Jaxon Hall. Jobul ei: să scotocească după informaţii, pătrunzând în minţile celorlalţi. Asta, pentru că Paige este Călătoare onirică, o specie rară de clarvăzătoare. În lumea ei, comite înaltă trădare numai prin simplul fapt că respiră.

Într-o zi ploioasă, viaţa ei se schimbă pentru totdeauna. Atacată, drogată şi răpită, Paige este trimisă în Sheol, fostul oraş Oxford — ţinut secret vreme de 200 de ani şi controlat acum de puternica rasă a Refaiţilor, venită dintr-o altă lume. Paige îi este încredinţată Custodelui, un Refait cu scopuri misterioase. El e stăpânul ei. Maestrul. Şi inamicul natural. Dar dacă Paige vrea să-şi recâştige libertatea, trebuie să accepte reeducarea, în această colonie penitenciară în care a fost condamnată să trăiască până la moarte.

Povestea e foarte complexă, într-un fel de lume a viitorului (deși nu prea îndepărtată). Trebuie să spun că admir toată munca pe care a depus-o autoarea scriind această carte. Mi se pare foarte fascinantă toată lumea pe care a construit-o. Țin minte că nu exista alcool (sau ceva de genul) și că oamenii se drogau la așa zisele baruri cu oxigen. Asta e cu totul ceva original. Și nu e singura chestie foarte interesantă.

Ca să subliniez, suspansul este peste tot. Ai acele momente în care îți descrie cum e lumea, cum merge treaba, cum e personajul, iar atunci când te aștepți mai puțin, suspansul se ivește. E genul acela de suspans creat print-o singură frază, unul din cele mai pure tipuri.

Din cauza acestui suspans, îți dai seama care este modelul cu care se povestește cartea și te vei întreba ce poate să îți mai rezerve. E acel moment când știi că trebuie să se întâmple ceva, dar nu știi ce și pur și simplu stai și te întrebi cu ce te va mai putea surprinde.

Sfârșitul a făcut deliciul lecturii mele. Un final abrupt care sugerează indirect un al doilea volum te va lăsa cu un mare semn de întrebare și cu o expresie șocată pe față, cu o întrebare nerostită pe buze: „Doar nu ăsta e sfârșitul, nu?”.

Recomand romanul tuturor cărora iubesc genul fantasy. E o carte fantastică cu elemente romantice și pe alocuri SF. O poveste cu o structură complexă și echilibrată, un deliciu pentru un cititor înrăit.

Romanul mi-a fost oferit spre recenzare de TargulCartii.ro.