Cum aș putea să nu scriu o recenzie la această carte? Chiar dacă încă nu am o opinie exactă, trebuie să spun câte ceva despre ea, înainte să o uit. Pentru că știu că asta se va întâmpla. Tot timpul se întâmplă asta cu astfel de romane. 

Titlu: Eleanor & Park
Autor: Rainbow Rowell
Editură: Young Art
Nr. pagini: 357
Anul publicării: 2015
Rating: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Eleanor a fost dată afară din casă și, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, frații și tatăl ei vitreg, O școală nouă, unde nu cunoaște pe nimeni și toată lumea pare s-o urască. Nu-și face nicio speranță că și-ar putea găsi prieteni și, când se-așază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-și asculte muzica și să-și citească benzile desenate, nu se-așteaptă la mare lucru.

Însă unele povești de dragoste încep fără mari așteptări și se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deși sunt suficient de deștepți să știe că prima iubire nu durează, Eleanor și Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci și în ce are mai amuzant, mai naiv și mai stângaci.

Rainbow Rowell este una dintre autoarele mele preferate. Cred că e pe locul 3, după Cassandra Clare și Cristina Nemerovschi. De ce îmi place așa mult, nu știu să vă spun exact, dar m-a cucerit iremediabil cu Fangirl.

Eleanor & Park s-ar fi dorit a fi o lectură de o noapte, așa cum a fost Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga. Din păcate (sau nu), nu a fost așa. Pe la 2 noapte am renunțat și m-am culcat. Eram obosită, cu o seară în urmă citisem celălalt roman și mă culcasem la 5 dimineața, când l-am terminat. În ziua respectivă, m-am trezit pe la 10 și pe la 11 deja eram gata să mă întâlnesc cu câștigătoarea concursului din luna august (fun fac: a fost o coincidență destul de mare, era în același oraș cu mine :)), dar asta chiar a fost doar o coincidență). Astfel că, în ziua de duminică, m-am trezit și am continuat să citesc Eleanor & Park. Și am terminat-o în exact aceeași zi.

Probabil că povestioara de mai sus nu are relevanță, dar chiar vreau să vă împărtășesc toată călătoria mea cu acest roman.

Este o carte care pare banală, dar este de o profunzime uluitoare. Rainbow Rowell are un mod de a descrie și de a puncta situații sau acțiuni cu totul unic. Pur și simplu simt că rezonez cu punctul ei de vedere. Fiecare gest, fiecare întâmplare, fiecare cuvânt capătă un impact la care nu te-ai aștepta. Autoarea știe să trezească emoții prin cele mai mici fapte.

Povestea este una cumva alertă, relația dintre cei doi dezvoltându-se rapid, după părerea mea. Dar are și pauze, unde îți poți lăsa mintea să respire și să se relaxeze, pauze de liniște casnică, după cum obișnuiesc să o numesc.

Este o poveste ciudată, pe care cu greu poți să o clasifici. Pare a nu se încadra în niciuna dintre categoriile mele. Da, e o poveste de dragoste, dar nu e nici cu final fericit, nici cu final nefericit, mai mult e cu un final dubios, nesigur și puțin dureros.

Cel mai ciudat lucru însă este că nu știu exact ce să cred despre ea. Cert e că mi-a plăcut extrem de mult, a fost o călătorie minunată. Dar nu îmi pot forma o opinia clară asupra poveștii, a personajelor ori a acțiunii. Nu îmi dau seama dacă personajele au acționat bine sau dacă au făcut greșeli majore, ori dacă acțiunea a fost prea nerealistă sau mult prea realistă. E greu de spus, cred că diferă de la persoană la persoană, depinde de viziunea fiecăruia.

Finalul e… nemilos. E unul nesigur, care te lasă în ceață, rămâne un mister. Și cred că asta e un act de răutate ce vizează cititorii. Dar cum aș putea să o urăsc pe Rainbow pentru asta?

Sincer, e o călătorie pe care trebuie să fii sigur că vrei să o faci și știi că poți să o înduri. Pentru că romanul ăsta e durere, fericire, tristețe, lacrimi, zâmbete, chin și, la sfârșit, pustiire. E un duș de emoții care te va transporta printr-o largă gamă de stări.

Recomand cartea în special adolescenților, chiar adolescentelor. Nu știu exact cine ar putea înțelege sau rezona cu această poveste. Astfel, dacă crezi că ți-ar plăcea, poți să o încerci. În definitv, ce poți să pierzi? Mda, bine zis, doar niște ore, nimic mai mult.