Am fost purtată pe aripile muzicii

Știați că sunt oameni care ascultă muzică o dată la câteva săptămâni? Cunosc asemenea persoane. Mă întreb cum reușesc să trăiască… Nu aș putea sta nici măcar câteva zile fără muzică. Dacă nu ascult muzică trei zile, deja simt nevoia să îmi pun căștile în urechi. 

Cei care mă citesc de mai mult timp sau care mă cunosc puțin mai bine știu că ascult muzică rock. Probabil este din cauza vârstei sau poate așa e firea mea, la 18 ani nu știi prea multe despre tine.

Dar ascult acest gen de muzică de vreo 6 ani și de-a lungul acestei perioade am avut multe momente grele prin care am trecut cu ajutorul muzicii. Cel mai relevant este perioada de început a liceului, primul semestru din clasa a IX-a. A fost o perioadă groaznică. Majoritatea persoanelor îmi povestesc că liceul a fost pentru ei o experiență foarte frumoasă sau cel puțin memorabilă. Eu pot spune că abia aștept să dau BAC-ul și să scap din liceu.

Presiunea mare e din cauza faptului că liceul are un renume, e unul dintre cele două cele mai bune din oraș și e foarte strict. Am purtat un timp și uniformă, chiar ni s-au verifica într-un timp și carnetele de elevi la intrarea în liceu. Primii doi ani, am studiat în același corp în care se află și internatul, iar holurile înguste și lipsa luminii te făceau să crezi că intri în iad în fiecare dimineață.

Profesorii au fost cireașa de pe tort. La matematică și la română am profesori care pun multă presiune pe tine. În prima zi de școală, când ne-am întâlnit profesorii, în clasa a IX-a, profesoara de română a început ora spunându-ne: „Începeți să învățați! BAC-ul începe acum și se termină când dați examenul.” Foarte bună încurajare. Iar profesorul de matematică, care cică pare un mielușel în cancelarie, are o problemă cu furia. Dacă din instinct scrii ceva pe tablă, chiar dacă ștergi pe urmă, el deja începe să strige la tine că îi sabotezi ora sau că nu e nimic de capul tău și te trimite în bancă.

Cu asemenea regim comunist, nu reușeam de multe ori să mă culc înainte de 12 noaptea, fiind prea ocupată să fac teme și să învăț, să îmi spun că nu am ce căuta la liceul ăla și că mă voi muta din semestrul II la alt liceu.

Iar muzica mă ajuta în fiecare zi. Am început să ascult muzică mai spre hardcore dar și rock alternativ, depindea doar de starea în care eram. Ascultam muzică când mâncam , când făceam tema la mate (am o atenție distributivă destul de bună și chiar mă concentrez mai bine dacă ascult muzică) și chiar înainte să mă culc. Deși îmi plăcea să citesc (și încă îmi place), nu mai găseam timp pentru această activitate. Astfel că muzica a fost singura soluție care am mers și care m-a ajutat să trec prin acea perioadă.

Acum sunt la același liceu, am reușit să mă obișnuiesc. Chiar dacă sunt la fel de stresată și tot mă duc cu frică la școală când am o zi forte grea în față, am învățat să le fac față. Asta nu înseamnă că, atunci când vin acasă, nu îmi pun căștile în urechi și ascult muzică. Asta nu se va schimba niciodată.

Dar, între timp, am învățat să ascult muzică într-un mod nou. Adică să folosesc boxe sau căști care să fie calitative, să emită un sunet intens. De aceea una din recomandările mele în acest sens sunt boxele Edifier deoarece ele întâlnesc eleganța și designul cu un bas puternic și sunet de calitate înaltă. Să asculți muzică cu aceste boxe este o experiență dusă la alt nivel. Pasiunea ta pentru a asculta muzică și găsit acum un prieten.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017, proba 5.
Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Am fost purtată pe aripile muzicii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s