Cartea asta mi-a frânt inima așa cum nimeni nu mi-a mai frânt-o până acum. Este ca un pumn în burtă. Te ia, te bate, îți dă speranță, apoi ți-o ia, iar la sfârșit ai impresia că ai să mori de amărăciune. Ce să zic, exact genul meu de carte 🙂 

Titlu: Inima mea și alte găuri negre
Autor: Jasmine Warga
Editură: Herg Benet
Nr. pagini: 324
Anul publicării: 2017
Rating: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Am citit-o într-o singură noapte. Am citit câteva pagini, vreo 10, pe la amiază, apoi de la 8 seara până la 5 dimineața nu am putut să o mai las din mână. Să fiu sinceră, nu am mai pățit niciodată așa ceva cu o carte. Da, au fost cărți care nu puteam să le pun jos, dar niciodată să nu o pot lăsa cu niciun chip. De obicei reușesc să o mai desprind din mâini, dar aici nu am mai reușit. A fost mai rău ca un drog. A fost ca un lucru vital, ca aerul.

Așa că acum pot scoate o vorbă de duh și să spun:

Să nu îți fie frică de cărțile care dau dependență ca un drog, ci de cele care par indispensabile vieții, ca aerul.

De abia îmi pot aduna gândurile, deoarece ele se dispersează în mii de alte gânduri, toate dorind să iasă în față și să spună ce cred și ce simt.

Inima mea și alte găuri negre este despre moarte, despre speranță și despre salvare. Ai crede că e genul acela de roman siropos, în care fata încearcă să-l salveze pe băiatul distrus de la moarte. Asta am crezut și eu. Dar nu e așa. Nu e deloc așa.

Aysel are șaisprezece ani și este obsedată să-și planifice sinuciderea. Îi este frică că nu va avea curajul să meargă până la capăt sau că va sfârși ca o legumă într-un scaun cu rotile. Crede că nu va reuși să o facă singură. Odată ce dă peste o secțiune de pe un site numită Parteneri pentru Sinucidere, Aysel îl găsește pe FrozenRobot (aka Roman) și crede că el e soluția la problema ei.

Deși Aysel și Roman nu au nimic în comun, în scurt timp ajung să-și găsească fiecare locul în viața distrusă a celuilalt. Pe măsură ce planul lor de sinucidere începe să capete contur, Aysel se întreabă dacă într-adevăr vrea să meargă până la capăt. În cele din urmă, ea trebuie să aleagă între dorința de a muri și încercarea de a-l convinge pe Roman să trăiască, pentru a-și descoperi energia potențială împreună. Numai că Roman ar putea să nu se lase convins.

Un lucru pe care îl urăsc atunci când citesc foarte repede o carte este riscul ca povestea sau unele detalii importante să fie uitate ușor. Deja simt cum unele lucruri s-au estompat și nu mi le mai amintesc foarte clar. Foarte frustrant.

Dar mă întreb dacă aș fi putut să citesc romanul în mai multe zile… nu prea cred. Când citești cartea ai impresia că nu te gândești la nimic altceva, dar în același timp simți cum rezonezi cu fiecare personaj și în subconștientul tău se formează idei, pe care târziu le vei descoperi.

Cartea asta este una dintre puținele care îți rămân în minte pentru mult timp.

„Ochii lui FrozenRobot sunt blânzi și lipsiți de curiozitate. El știe ce ar găsi, dacă ar săpa mai adânc. Nu simte nerăbdarea de a mă despacheta, înțelege că nu e nimic special la goliciunea interioară, nimic interesant la depresie.”

E ciudată într-un fel special. E despre moarte și despre sinucidere și despre depresie, dar de asemenea e și despre speranță și iubire și ceea ce se întâmplă când cele două se întâlnesc. E o avalanșă de emoții care te dă gata.

Te duce de la agonie la extaz, de la fericire la tristețe, la părere de rău, la frustrare. Atingi culmi ale unor sentimente atât de opuse, nici nu te-ai fi gândit că se poate ca un roman să te facă să simți atât de multe lucruri la o asemenea intensitate.

E clar o operă de artă servită în cuvinte simple.

Jasmine Warga a făcut din mine un mototol de sentimente contradictorii. Și pentru asta cred că pot să îi mulțumesc. Doar asta căutăm noi, cititorii, atunci când citim o carte.

Recomand cu mare drag romanul. Este o lectură sfâșietoare și plină de sentimente. Mai multe nici nu mai trebuie să spun.

Cartea mi-a fost oferită spre recenzare de Editura Herg Benet și o puteți achiziționa de aici: link.