Dintr-un impuls de moment, m-am apucat să citesc Sânge albastru. După copertă îți dai seama imediat că este un roman cu vampiri. Iar eu îmi doream tare mult să citesc o carte de genul. Sunt un fan mare al genului fantasy, dar citesc foarte mult YA. Așa că uneori simt pur și simplu că vreau să evadez într-o carte în care totul e posibil. 

Titlu: Sânge albastru
Autor: Melissa de la Cruz
Editură: Leda
Nr. pagini: 320
Anul publicării: 2010
Serie: Sânge albastru
Rating: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Sânge albastru este un roman despre vampiri atipic. De obicei sunt acele clișee cu vampirii care trăiesc în aceeași lume cu oamenii, ascunși, sub diferite deghizări. Și se găsește a fi fata normală care se îndrăgostește de vampirul chipeș. Ei bine, aici nu există așa ceva

Desigur, avem vampirii care trăiesc chiar sub ochii oamenilor normali, dar ei sunt familiile de elită din New York. Sunt ca niște snobi bogați, doritori de putere. Dar niște personaje foarte interesante.

În mijlocul familiilor din elita newyorkeză se ascunde o societate secretă de americani celebri ai căror strămoși au ajuns în Lumea Nouă, călătorind pe corabia Mayflower. Membrii acesteia sunt puternici și bogați – și, în realitate, nu sunt ființe umane. Sunt cei cu Sânge Albastru, un străvechi grup de vampiri.

Schuyler Van Alen nu s-a integrat niciodată la Duchesne, o școală particulară de prestigiu din New York. Preferă să poarte haine lălâi și vintage în locul toaletelor de la Prada și perlelor afișate de colegele ei; în plus, locuiește împreună cu bunica sa, o persoană retrasă, într-o vilă în care mai răzbate încă fastul vremurilor de odinioară. Schuyler este o singuratică… și este fericită așa.

Dar când împlinește cincisprezece ani, viața i se schimbă dramatic. Își descoperă un întreg mozaic de vene albastre pe brațe și începe să aibă pofte nebănuite… de a devora carne crudă. Pe de altă parte, moartea misterioasă a unei colege de la Duchesne îi bântuie gândurile. Și ce este și mai ciudat, Jack Force, cel mai popular băiat din școală, dintr-odată pare a fi interesat de ea.

Schuyler vrea să afle ce secrete ascund cei cu Sânge Albastru. Dar nu cumva pericolul o pândește și pe ea?

Da, un sinopsis considerabil de mare, dar cartea conține multe fire încurcate și este greu să o descrii în mai puține paragrafe.

Am o mulțime de gânduri despre acest roman. Mi-a plăcut foarte mult, iar acest lucru mă face să vreau să vă spun cât de bun mi s-a părut. E genul de carte care o dată ce începi să citești nu te mai poți opri, efectiv. În doar câteva zile (destul de încărcate) am lecturat-o cu sete. Pur și simplu are ceva care te prinde, e ceva care mă face să nu mai poate scoate nasul din carte. Iar atunci când nu o citeam, mă gândeam să termin cu treaba pe care o făceam doar ca să pot citi. E un roman de genul drog, devii dependent o dată ce îl începi.

Deși e publicat cu ceva timp în urmă și aș considera că romanul e puțin depășit de lumea actuală care s-a schimbat extrem de repede, am fost complet surprinsă să găsesc o fascinație a unui timp care nu a fost decât cu vreo 10 ani în urmă. Probabil puțini și-au dat seama ce voiam să spun în fraza anterioară, când îmi place extrem de mult o carte e ca și cum nu aș mai putea gândi coerent, de parcă nu mai știu cum se gândește. Poate sunt în sevraj :))

Personajele sunt aparte, fac parte din înalta societate, ceva ce nu am întâlnit de prea multe ori. De obicei, în astfel de romane, întâlnim oameni normali, ba chiar introvertiți sau șoricei de bibliotecă. M-a surprins plăcut această situație a personajelor, ceva nou, pentru mine. De asemenea, sunt unele elemente care nu îmi plac la aceste persoane, dar acestea doar fac ca personajele să fie perfect conturate. Așa cum te-ai aștepta de la niște oameni din înalta societate, sunt destul de snobi și mult prea bine îmbrăcați pentru cunoștințele mele.

Acțiunea este bine structurată, suișuri și coborâșuri exact cât să te facă să rămâi atent și să continui lectura. Deși este un fel de ritm cu încetinitorul, acest ritm aparține comploturilor care se nasc sau care se petrec. Astfel că este un stil destul de unic de scriere, deși aparent pare banal. Totuși este destul de greu de identificat punctul culminant deoarece nu se diferă prea mult în intensitate față de alte momente de tensiune.

Sfârșitul este unul care lasă loc următoarelor volume și care promite multă acțiune și comploturi noi la fiecare pas. A fost destul de neașteptat, dar foarte ușor de savurat.

În ciuda câtorva lucruri care nu mi-au plăcut, am adorat romanul! A fost exact pe gustul meu și astfel am trecut peste neplăceri, destul de minore oricum. Am o slăbiciune pentru cărțile cu vampiri, cu ele mi-am început parcursul de cititor înrăit.

Recomand acest roman oricărui iubitor de cărți cu vampiri. Este o lectură captivantă care nu te va lăsa să pui cartea jos nici măcar pentru o secundă. Este o lectură foarte relaxantă, un respiro de la cărțile grele pe care le citim de obicei, cele care te implică emoțional.