După cum probabil știți (sau nu), m-am apucat să recitesc seria Harry Potter. Dar încet și savurând-o și mai ales pentru clubul de lectură organizat de Pottermore. În fiecare săptămâna este o temă corespunzătoare unui număr de capitole dintr-o carte Harry Potter. Astfel suntem o mulțime de oameni care citesc/recitesc HP bucurându-se împreună și discutând 🙂 Dar asta este o recenzie sau se vrea a fi una, așa că să trecem la treburi mai serioase. 

Titlu: Harry Potter and the Chamber of Secrets
Autor: J. K. Rowling
Editură: Bloomsbury
Nr. pagini: 259
Anul publicării: 2016
Serie: Harry Potter
Rating: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Mi-e așa de greu să vorbesc despre carte, în mintea mea toți cititorii adevărați au citit seria și deja știu totul despre ea, iar eu nu pot veni cu nimic nou. Dar știu că sunt printre voi și oameni care nu au citit seria. Dar Harry Potter aproape că devine un clasic, nu ai cum să critici clasicii, e ceva ce pur și simplu nu poți să faci.

Așa că să luăm ediția de față. Poate mulți dintre voi consideră că nu mai are rost să cumpere ediția ilustrată dacă deja au toată seria tradusă în română stând în bibliotecă. La ce rost să îți iei ediția ilustrată în engleză, care pe deasupra mai este și scumpă (30 £ – aprox. 160 lei)?

Ei bine, eu sunt aici să îți răspund la întrebare. Orice fan înfocat HP merită să aibă această carte. Ediția conține ilustrații atât de frumoase încât nu există destule cuvinte pentru a le descrie, pare că povestea preia o formă și, chiar dacă ai văzut filmul, știi cum arată, te asigur că vei fi fascinat de desenele create de Jim Kay.  Aici e lumea cum o vede ilustratorul și e foarte colorată sau întunecată, dar e ca o lume de basm. Nu vă puteți da seama cât de mult îmi plac ilustrațiile.

Să fiu complet sinceră, de obicei îmi este greu să citesc în engleză, devin plictisită ușor și nu am impuls să continui lectura, astfel că nici nu am citit prea multe cărți în engleză (deși am o groază). Dar aici am fost ghidată de desene și voiam să continui să savurez lectura și să văd ce imagini noi descopăr cu fiecare pagină pe care o întorc. Astfel, deși pot spune că lectura mea a durat mult, cam vreo 2 săptămâni și jumătate, am savurat pe deplin fiecare pagină, fiecare cuvânt.

Un motiv pentru care am citit atât de încet a fost clubul de lectură. WWBookClub selectează în fiecare săptămână vreo 5 capitole și o temă care corespunde cu acestea. Din această cauză, am citit mai încet ca să nu uit detalii și să pot participa cu ușurință la discuțiile de pe Twitter.

Un lucru pe care nu îl voi uita niciodată în legătură cu această carte va fi momentul în care am cumpărat-o și prima impresie. Țin minte că am achiziționat-o din librăria Foyles, Londra și am luat-o în principal pentru că avea autograf. Am zis că nu pot rata așa ceva, roman Harry Potter cu autograful lui J. K. Rowling, imposibil să nu îl cumpăr. Dar ajung eu acasă bucuroasă că am luat cartea asta atât de faină și pun pe Facebook, să se vadă pe ce am reușit să pun mâna. Și atunci un comentariu apare și îmi aduce la cunoștință că autograful nu este al autoarei ci al ilustratorului, Jim Kay, care se pare că are aceleași inițiale și dacă nu știi cum arată semnătura lui J. K. Rowling, le poți încurca destul de ușor. Dar tot nu îmi pare rău că am cumpărat-o, autograful a fost doar pretextul.

Am să închei această recenzie (care nu prea e recenzie) menționând cât de mult mi-a plăcut să recitesc cartea și să îmi reamintesc toate detaliile care se pierduseră în negura amintirilor. Mașina zburătoare, care uitasem că era un Ford Anglia, acțiunea exactă din Camera secretelor, cum au făcut Polipoțiunea și încă o grămadă de alte minunății.

Ce părere aveți despre carte? Este cineva care mă citește și nu a citit până acum Harry Potter? Sunt doar curioasă 😀