Nu am mai scris de ceva timp o recenzie, deja am emoții 🙂 Acum să discutăm puțin și să vă explic cum puteți avea dreptate chiar și atunci când nu aveți. 

După cum spuneam și în recenzia cărții lui Seneca (pe care o puteți citi aici), m-am apucat să citesc filozofi. Dacă pe cealaltă am devorat-o în mai puțin de 4 zile, Arta de a avea întotdeauna dreptate și-a cerut timpul ei pentru a o putea înțelege pe deplin.

Arthur Schopenhauer poate părea foarte impresionant, dar nu e deloc atât de greu pe cât mă așteptam. Acum o grămadă de timp, limbajul nu era chiar așa de dezvoltat cum este în zilele noastre, astfel că, în afara unor termeni care ne sunt explicați în prefața cărții, totul este ușor de înțeles.

Cartea cuprinde 38 de stratageme prin care ai putea să câștigi o dezbatere. Ideea nu este să ai dreptate, ci să îi faci pe ceilalți (oponentul sau publicul) să creadă că tu ai dreptate. Aceste stratageme nu îți asigură câștigul, dar dacă le aplici corect, iar oponentul nu este expert în arta dezbaterii, cel mai probabil vei ieși învingător.

Deși introducerea este „stufoasă” (pe mine chiar mă speriase la început), poți să o citești mai pe sărite. Nu spun să treci peste ea fără să arunci un ochi, în acest caz ți-ar fi destul de greu să înțelegi anumite concepte și anumiți termeni. Spun doar că ea nu este nimic mai mult decât o introducere.

Stratagemele sunt partea principală a cărții. Sunt destul de simple și unele chiar vei începe să le folosești fără să îți dai seama. Eu am început să le aplic pe unele chiar la câteva zile după ce le-am citit, mai târziu dându-mi seama conștient că le-am folosit. De asemenea, în timp ce le citești, deja începi să îți formezi situații probabile în care le-ai putea aplica.

În timpul unei dispute, îți va fi ușor să te folosești de unele stratageme și chiar vei sesiza că pe câteva le va aplica și oponentul, deși inconștient. Ăsta este un lucru bun deoarece, la unele stratageme (dacă nu la toate, nu îmi amintesc exact) vei găsi și metode de a le respinge sau de a le întoarce în favoarea ta.

Cartea pare mare, destul de grosuță (cel puțin ediția de la Editura Art), dar foile sunt groase, iar stratageme nu întrec de regulă o pagină sau două (sunt și câteva excepții.) Este destul de științifică, dar asta nu înseamnă că nu poate fi înțeleasă și de cei care nu sunt profesioniști în domeniu. Adică am 17 ani și am reușit să înțeleg mare parte din ea. 🙂

Întrebarea finală rămâne: De ce să o citești? Ei bine, poți să o citești pentru a fi mai puțin ușor de manipulat. Cel care știe să câștige o discuție poate fi foarte greu manipulat, el știind la rândul lui cum să manipuleze o discuție în favoarea lui. De asemenea, merge și dacă vrei să îi arăți cuiva că tu ai dreptate, știu că e cam mediocru acest lucru, dar, serios!, cine nu a vrut până acum să îi arate cuiva că are dreptate chiar și atunci când nu are?

Cartea mi-a fost oferită de Libris.ro și o puteți achiziționa de aici: link.