Și mă întunec de Kiersten White (Saga Cuceritorului #1)

După atâta timp în care nu am putut să mă ocup cu adevărat de blog, am terminat într-un sfârșit cu toate tezele interminabile, cu toate ascultările la cuvânt și cu toată presiunea de sfârșit de an. Și acum am și eu timp să îmi pun blogul în ordine, să fac puțin curat și, cel mai important, să mă pun la zi cu articolele și recenziile. Deci, aici sunt. 🙂 

Am început Și mă întunec cu gândul că voi citi un roman fantasy mișto. Nimic mai greșit. Am dat peste o carte super faină, care merită mai multe steluțe decât mă lasă Goodreads să îi acord. Dar nu este un roman fantasy. Nici pe departe.

Nimeni nu se așteaptă ca o prințesă să fie violentă. Dar așa este Lada Drăculea. Încă de când ea și blândul ei frate mai mic, Radu, au fost smulși din țara lor, Valahia, și au fost lăsați de tatăl lor la curtea otomană, pentru a fi crescuți acolo, Lada a știut că neîndurarea este cheia supraviețuirii. Ea și Radu sunt sortiți să fie pioni într-un joc plin de cruzime, în care la fiecare mișcare a lor o sabie nevăzută li se leagănă deasupra capului. Căci descendența lor, care îi face atât de speciali, îi transformă totodată în ținte.

Lada îi disprețuiește pe otomani și așteaptă răbdătoare, plănuindu-și răzbunarea pentru ziua în care se va întoarce în Valahia și își va cere dreptul câștigat prin naștere. Radu tânjește doar după un loc în care să se afle în siguranță. Și când cei doi îl cunosc pe Mehmed, fiul singuratic și sfidător al sultanului, Radu simte că și-a făcut un prieten adevărat – iar Lada speră că în sfârșit a găsit pe cineva vrednic de iubirea ei.

Dar Mehmed este moștenitorul imperiului împotriva căruia Lada a jurat să lupte – și pe care Radu îl consideră acum căminul lui. Lada, Radu și Mehmed ajung să formeze un triunghi toxic ce întinde legăturile dragostei și loialității până la punctul de rupere.

Și mă întunec de Kiersten White este o carte care pune în temă multe idei din lumea actuală: faptul că scopul scuză mijloacele, că trebuie să sacrifici ceva pentru a obține altceva mai important, că fiecare lucru are un preț, că iubirea are o mulțime de forme și de manifestări, și acestea sunt doar câteva.

Nu pot să mint, nici nu am de ce. L-a început cartea nu mi-a plăcut. Iar acum mi-am dat seama că sunt puține, foarte puține cărți care îmi plac chiar de la început. Astfel că tot am așteptat elementele fantasy care tot se lăsau așteptate și care, dacă eram atentă, aș fi observat că nici nu există. Romanul este o operă de ficțiune a cărei acțiune se desfășoară în jurul anilor 1430 – 1450.

Ceea ce apreciez în general la romanele bune este baza solidă pe care este construită acțiunea. Nici aici nu ducem lipsă de așa ceva. În prima parte a cărții ne sunt prezentate personajele, le cunoaștem, ni se povestesc toate întâmplările de la nașterea celor două personaje principale până ce ajung la vârsta adolescenței. Toate acestea compunând o bază solidă pe care se va construi o poveste cu adevărat captivantă.

„Nu ar fi putut niciodată să fie puternică pe cont propriu, deoarece avea să fie mereu femeie.”

Personajele reprezintă un punct major de interes. Deși inițial au fost două personaje principale, lucrurile se schimbă și după jumătatea cărții putem considera că avem trei personaje de acest fel. Cum se poate citi și în descrierea romanului, se creează un triunghi care va capta atenția cititorului mai mult chiar decât o va face acțiunea. Legăturile celor trei personaje creează un suspans unic care te va face să citești pagini după pagini dorind să afli ce se va întâmpla.

Acțiunea nu se lasă nici ea mai prejos. În acei ani războaiele erau la zi, iar neînțelegerile dintre popoare se schimbau de la o oră la alta. Astfel că relația celor trei personaje se dezvoltă pe fundalul unor bătălii și a unor comploturi care vor antrena și mai tare suspansul.

Construcția romanului este foarte bine gândită. Inițial, am crezut că este un haos total. Nu înțelegeam unde este intriga, nu am găsit-o mult și bine. Dar, într-un final, m-am prins de schema pe care a urmat-o autoarea, o schemă originală care a făcut romanul unul unic.

Kiersten White ne transportă în lumi de mult apuse, pline de bătălii și comploturi.

Recomand acest roman în special adolescenților și mai ales acelora cărora le plac cărțile ce au acțiunea în trecut. Deși simt că am nenorocit această recenzie, sper că v-am făcut măcar să vă gândiți la această carte deoarece eu chiar o recomand cu tot dragul. Mie mi-a plăcut tare mult, motiv pentru care i-am și dat 5 steluțe pe Goodreads.

Romanul mi-a fost oferit de Libris.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s