Nu se organizează foarte multe lansări de carte în micul Botoșani (sau, cel puțin, de care aud eu), astfel că nu am putut rata ocazia de a merge la aceasta. Foarte multe despre carte nu știam, dar lansarea chiar a fost una de neuitat.

Într-un mic orășel, într-un local de a cărui existență nu aveam habar, sâmbătă, la ora 16:00, a avut loc lansarea cărții Rock sub seceră și ciocan de Nelu Stratone, prima parte dintr-o serie de cronici despre muzica rock din România.

După ce m-am întâlnit cu prietena cu care am decis să merg, am luat-o agale spre The Newsroom Bistro Bar, un local chiar plăcut, unde fac o ciocolată caldă albă demnă de menționat :). La ora 16 și câteva minute, fără microfoane, fără intro-uri sau ceva, a început așa numita lansare. Andrei Ruse ne-a prezentat câte ceva despre carte, desigur cu completări aduse de jurnalistul Liviu Mihai. Aceștia ne-au vorbit despre câteva lucruri despre care se discută în carte: cenzurarea din vremea comunismului, ce se întâmpla dacă o melodie avea doar o oarecare referință împotriva sistemul, muzicieni foarte buni, dar de care nu am auzit din cauza barierelor impuse și multe altele de acest gen.

Părerea mea personală, a fost o lansare reușită. Exact ca o lansare perfectă: micuță, ca între prieteni, vorbim liber, atmosferă de familie. Am simțit că ne-am adunat toți acolo ca să celebrăm cronica unor vremuri de mult apuse, dar care ne-au afectat ca popor. A fost un feeling cu totul deosebit, noi, toți iubitorii de rock și de lectură, ne-am strâns acolo și am aflat, am discutat despre cum era în perioada comunistă și ce însemna să asculți sau să produci acest gen de muzică.

Întregul proiect este o enciclopedie personală care cuprinde povestea a peste cinci decenii de rock autohton, începând cu anii ’60, traversând tulburătoarea perioadă comunistă și etapele ei dificile, ajungând în explozia anilor ’90 și terminând cu cel mai recent „capitol”, rockul de după anii 2000, mergând până la momentul tragic #Colectiv, unde autorul cărții a fost chiar prezent la concertul celor de la Goodbye to Gravity.

Întregul eveniment a fost o reușită, aș putea zice. A fost o după-amiază în care ne-am relaxat vorbind despre muzică și despre trecut. 🙂

Acesta este un mic jurnal scris de Cristian Ghica, o carte pe care am cumpărat-o împreună cu Rock sub seceră și ciocan.