Am fost încântată de această carte chiar de când am auzit că va apărea. Știam că va fi o masterpiece de cum i-am văzut coperta absolut minunată! Dar nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce aveam să descopăr în acest roman.

Voi fi sinceră și vă voi spune că am încercat acum câteva săptămâni (două?) să o citesc. Dar, fiind într-o perioadă încărcată, nu am prea avut timp. Iar cărții ăsteia îi trebuie timp. Și mult. Este o carte grea la început în principal din cauză multitudinilor de informații care ne sunt furnizate. Autoarea crează în doar 100 de pagini un sistem solar întreg, cu diferite planete locuite și cu diferite caracteristici.

Astfel că de abia acum am reușit să îi aloc timpul necesar. Și chiar îmi pare foarte bine că am făcut-o. Mi-a plăcut enorm de mult și, ca să vă pun mai bine în temă, vă voi lăsa un scurt rezumat:

”Onoarea nu-și are locul în supraviețuire”

Pe planeta Thuvhe își găsesc traiul două națiuni care nu se suportă reciproc: Thuvhe și Shotet. Însă națiunea recunoscută de Adunare, un grup ce adună reprezentanți ai fiecărei planete, este Thuvhe, națiune căreia Akos îi aparține. El este fiul unui fermier și a unui oracol și are un frate și o soră. Cyra aparține poporului Shotet și este sora tiranului care conduce națiunea. Căile celor doi se vor uni sub semnul unui destin și cei doi vor deveni din dușmani prieteni, vor ajunge să țină mai mult unul la altul decât la rudele de același sânge.

Fluxul este un lucru ce ține galaxia și planete la un loc. Este ceva ce trece prin fiecare și care oferă câte un har fiecărei persoane. De la a pricinui durere până la a nu o simți nici măcar puțin, de la a elimina de tot fluxul până la a te vindeca instant, fluxul își găsește o exprimare în fiecare. Iar dovada existenței lui este unda flux, o undă ce traversează cerul și care are culori de la albastru la violet și nu numai, vizibilă de pe orice planetă.

Aceste lucruri au fost greu de înțeles pentru mine la început. Dar cu cât am înaintat mai mult cu lectura mi-a devenit mai ușor și chiar am început să iubesc această lume. Veronica Roth este singura capabilă să construiască un astfel de univers fantastic pe care să îl ador de la cele mai mici obiecte până la magnifica undă flux care susține toate planetele. Este o lume unde magia este posibilă, iar aceasta se numește flux.

Pecetea morții este  o poveste SF – fantasy cu lupte și planuri ascunse, un calvar în mijlocul căruia înflorește o poveste de dragoste greu de uitat. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este modul prin care s-a dezvoltat pasiunea celor doi. Nu a fost brusc, cei doi de fapt chiar s-au urât la început, ci a fost perfect construită şi încet cristalizată.

Acțiunea care pare uneori că de abia înaintează este punctată foarte bine de momentele de suspans și de adrenalină a luptei. O combinație perfectă între o pauză de o suflare și momentele de maximă atenție când nu poți să lași cartea din mână.

Personajele sunt foarte bine construite, respect pentru autoare. A avut o fundație foarte bine consolidată pe care a format caracterul fiecărui dintre personajele principale. Sunt personaje care îți rămân întipărite în memorie chiar și după o lungă perioadă.

Un lucru pe care vreau să îl discut este review-urile pe care le-am văzut pe Goodreads. Se pare că acest roman nu a fost chiar la ce se aștepta lumea, astfel că am observat raiting-uri și de 3 stele de la persoane cărora credeam că le va plăcea. Din această cauză, cred că ar fi bine să nu aveți niciun fel de așteptări de la acest roman. Nu are nicio legătură cu ceea ce a mai scris autoarea, ci este o poveste de sine stătătoare.

Recomand cu tot dragul acest roman. Mie mi-a plăcut enorm, dovadă cele 5 steluțe pe care le-am dat pe Goodreads. Este o poveste cu totul specială, un roman pe care numai Veronica Roth îl putea scrie. Sper ca și vouă să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut mie 🙂