Quasar de Ana Manescu (recenzie de Mirabela Vornicu)

Aceasta este prima recenzie din proiectul Tu scrii, noi publicăm. Mă bucur mult pentru decizia Mirabelei de a-mi trimite această recenzie! Îi mulțumesc mult pentru curaj! 😀

Se întâmplă uneori să judeci unele titluri având bine înrădăcinate anumite prejudecăți, mai mult sau mai puțin probate. Și exact așa am făcut cu romanul Anei Manescu, pe care deși o admiram pentru activitatea din blogosfera românească, o subestimam mult ca scriitoare. Fiindcă, în mintea mea, ea era autoarea vorbelor frumoase, a conversațiilor filosofice și a altor chestii asemănătoare la citirea cărora dau de regulă ochii peste cap. Acum câteva săptămâni însă dau peste o conversație care mă răscolește, spulberând într-o clipită orice încercare a mea de a părea nepăsătoare și greu de sensibilizat.

-Cum ai pierdut-o?

-Cum pierzi pe oricine. Nu am știut că o vreau. N-am vrut-o. Am renunțat la ea cu mult înainte ca ea să renunțe la mine, mi-era la fel, știi? Pentru că atunci când aveam nevoie de ea era acolo. Și într-o zi…

-Ai căutat-o și nu mai era, sau ce?

Evident, imediat după lecturarea cuvintelor care intraseră deja în mine, am trecut cartea pe lista titlurilor de citit, deși cu reticență fiindcă nu credeam că din acest roman mă va mai răscoli ceva, poate doar două-trei citate pe ici-pe colo, dar nimic mai mult. După ceva timp aveam să realizez ce mult mă înșelam.

Ana Manescu și-a bătut joc de mine! M-a torturat iar singurele ei arme au fost cuvintele. A pus în scenă câteva personaje feminine pe care le găseam variantele mele de hârtie. A pus pe hârtie gândurile, fricile, complexele și speranțele mele. M-a făcut să-mi fie dor de mine, să-mi doresc din nou lucrurile și oamenii la care am renunțat. Această scriitoare te face să-ți amintești de toate relațiile prin care ai trecut, să le privești din nou, dar dintr-o perspectivă diferită.

M-a încântat maniera în care e scrisă cartea, continua meditație în care te aruncă, abordarea cvasi-filosofică a iubirii. E un roman complex datorită personajelor sale și a gândurilor lor. E realist prin întâmplările lui și lasă impresia de autenticitate și prin limbaj pe alocuri.

Așadar, Quasar e cartea care îți scoate sufletul din tine și face din el un personaj pe care îl dezbracă de complexe, durere, prejudecăți. E o scriere care cu siguranță va trezi ceva în tine, dacă nu cumva va face mai mult de atât.