Iată și volumul 3 al seriei! De abia am așteptat să îl citesc, dar mi-a luat destul de mult să mă pregătesc să îi fac o recenzie. Nu știu de ce, dar întotdeauna mi-a fost greu să scriu despre cărțile din această serie. Sunt mult prea… intense ca să mai lase loc și gândirii sau analizării.

Primul lucru pe care l-am remarcat la volumul de față este mărimea, este mai scurtuț decât celelalte volume, iar asta m-a făcut puțin reticentă. Trebuie să fii un scriitor chiar bun ca să poți scrie ceva cu adevărat interesant în număr destul de mic de pagini. Și acum dacă mă uit mai bine, volumul are în jur de 200 de pagini, nu pare mic, dar prima mea impresia a fost aceasta.

În Dincolo de timp, Victoria este fericită din cauză că îl are pe Ario aproape de ea și profită de toate momentele în care sunt împreună. Romanul debutează cu o scenă aparent normală: o nuntă. Dar, cum îi este stilul Oanei Arion, nu este o nuntă obișnuită, ci una de vârcolaci. Astfel că la acest eveniment Victoria întâlnește un vampir și o vrăjitoare, precum și doi gemeni de-a dreptul ciudați. În rest, viața Victoriei merge ca pe roate, până ce o serie de lucruri inexplicabile se întâmplă. După o reacție nepotrivită răsărită de nici ea nu știe unde, iubita unui prieten de-al ei moare, iar ea este pe lista suspecților. Toate întâmplările ciudate au ca motiv un plan nebunesc prin care Victoria va trebui să învie pe cineva mort de foarte mult timp. Mai precis, o prințesă, dar nu una așa cum v-ați aștepta.

Sperând că nu am dat multe spoilere în rezumatul de mai sus, povestea este cu adevărat fascinantă. Cel care pornește intriga este un personaj numit Mato, unul dintre gemenii cu care s-a întâlnit la nunta celor doi vârcolaci. Acesta are o putere mai neobișnuită, și anume o hipnoză mai puternică decât cea a vampirilor. Mato este însă doar un mijloc de a o face pe Victoria să accepte o propunere care nu este deloc în favoarea ei și în urma căreia ar putea muri.

Ca și în celelalte volume, ritmul romanului este unul alert. Falsul calm de la început este doar o pavază ce ascunde toate lucrurile care se pregătesc. Suspansul este la ordinea zilei produs în mare parte de lungi așteptări și presări, dar și de deciziile de moment ale Victoriei.

Și, dacă tot vorbim de Victoria, acest volum mi s-a părut mult mai axat pe ea. Dacă înainte se baza mai mult pe lumea supranaturală și pe cum trăiește ea în umbra lumii obișnuite, în acest roman chiar am simțit că s-a bazat mai mult pe trăirile interioare ale personajului. Toată presiunea care a apăsat pe umerii ei, situațiile de viață și de moarte în care s-a aflat și frica pe care o resimte ajung la cote maxime și spre finalul cărții erup. Cauzând una dintre cele mai mari greșeli ale vieții ei.

Dar sfârșitul volumului este cel care face tot deliciul cărții.  Mai multe chiar nu pot spune.

Un lucru pe care îl apreciez este faptul că în fiecare volum al seriei apar creaturi mitologice noi, ceea ce nu duce la plictiseală. Te ține în priză deoarece tot timpul mai vine cu ceva nou. Și am uitat să spun încă de la primul volum că personajul Gunther, care este un wyvern, este unul dintre preferatele mele. Chiar m-am atașat de el. Este un fel de dragon de casă 🙂

Recomand această serie mai ales dacă ești fan al romanelor fantasy. Lumea creată de autoare, cât și personajele sigur te vor captiva. Și, pe deasupra, mai are și coperți super faine (care mi-a șoptit o păsărică că ar fi chiar creații proprii ale Oanei!). Este o serie plină de mister, suspans și momente pe muchie de cuțit.

Până data viitoare, fiți pe pace! 🙂