Când am fost la Gaudeamus îmi intrase în minte idee că doream să citesc de Crăciun o carte de copii care să fie în temă cu sezonul. Astfel, atunci când am ajuns la standul editurii Nemira și am văzut această carte am fost sigură în privința a ceea ce voi citi în ajun de Crăciun.

Am o slăbiciune, pe care nici eu nu o înțeleg, pentru cărțile pentru copii. Mie mi se par de-a dreptul fascinante. Iar, Un băiat numit Crăciun chiar mi-a întrecut așteptările.

Cartea urmărește povestea lui Nikolas, care la numai 12 ani devine conducătorul elfilor. Totul a început de la o propunere care i s-a făcut tatălui său. Mai exact el și tatăl său locuiau într-o căsuță micuță, undeva în pădure, mai exact în Finlanda. Totul se schimbă atunci când un vânător ajunge în zonă și îi propune tatălui lui Nikolas să meargă cu el și cu încă câțiva bărbați în căutarea unui loc numit Elfhelm, adică locul unde se află elfii, situat în Nordul Îndepărtat. Acesta acceptă în principal din cauza recompensei care îi este oferită dacă misiunea va fi dusă la îndeplinire. Astfel, Nikolas rămâne cu mătușa lui, o persoană îngrozitoare, care îl pune să strângă ciuperci toată ziua și să doarmă în fiecare noapte afară.

Nikolas, nefericit de viața pe care o duce și din cauza faptului că tatăl său nu s-a mai întors din călătorie, acesta pornește pe urmele lui, dorind să îl găsească atât pe el, cât și Elfhelm. Pe drum va avea parte de câteva peripeții, dar va găsi și prieteni de nădejde. Iar, atunci când ajunge în satul efilor, acesta întâmpină dificultăți din cauza unor fapte făcute de tatăl său. Nikolas va trebui să îndrepte un rău și să salveze poporul elfilor de la nefericire.

Știu că probabil am detaliat mai mult decât era necesar, dar am simțit că ar trebui să spun mai mult decât un rezumat vag. Consider că am mai mari șanse să vă stârnesc curiozitatea în acest mod.

A fost incredibil de interesant și de ciudat să citesc această carte. Adevărata poveste a lui Moș Crăciun, așa cum se sugerează în sinopsis, nu cred că și-a imaginat-o cineva așa cum este descrisă aici. Cine ar fi crezut că Moș Crăciun este Moș Crăciun din cauza unui lucru făcut în tinerețea lui? Sau din cauza bunătății de care a dat dovadă în momentele grele?

Acțiunea este foarte drăguță. Știu că e puțin stranie exprimarea, dar acțiunea și întâmplările din roman te fac să exclami cât de drăguță este povestea. Mie îmi aduce aminte de poveștile de când eram mică, atunci când o stresam pe mama să îmi citească din cine știe ce carte, în timp ce ei îi era somn de moarte și eu nu voiam să dorm nicidecum.

Personajul Nikolas este foarte bine construi, mai bine decât mă așteptam. Este mai complex decât personajele din alte cărți pentru copii, dar adevărul că e destul de previzibil. E normal ca să acționeze în numele binelui general și nu doar al binelui lui. Elementul surpriză pot spune că a fost trăirea interioară. În sufletul lui a avut câteva bătălii pe care le-a purtat, lupte la care chiar nu mă așteptam.

Să vă spun un secret, eu am cumpărat cartea în principal pentru copertă și pentru ce promitea titlul. Știu că nu este bine să judeci o carte după copertă, dar trebuie să admitem că ne face o mai mare plăcere să citit o carte a cărei copertă ne încântă.

În final, eu vă recomand cartea. Consider că merită citită. E acel gen de poveste pe care le-o poți spune nepoților sau altor copii. Cred că se poate citi oricând, dar cel mai mare efect îl are în ajun de Crăciun sau în cele trei zile de Crăciun. Este o lectură drăguță și încântătoare.

Până data viitoare, să aveți un Crăciun minunat! 🙂