Nu am fost până acum la Gaudeamus, acel Gaudeamus care se ține la Romexpo. Am fost doar la ediția care a avut loc pe litoral. Dar pe lângă cel care se ține la Romexpo, cel de pe litoral a fost doar cât o furnicuță.

Primul lucru pe care l-am gândit când am intrat a fost: „Bun venit în raiul meu!”. Cred că de acum aș putea muri fericită. Cine ar fi crezut că este atât de bestial un simplu târg de carte?

Mi-am dat jos rucsacul din spinare (doar cu atât venisem la București) și mi-am îndesat geaca în el. Mi l-am pus din nou în spate și am pornit la dreapta să dau un tur de teren. Oriunde mă uitam, sus, jos, stânga, dreapta, peste tot numai edituri, cărți, autori, bloggeri, jurnaliști și iubitori de lectură. Nici nu îmi venea să cred cât de multă lume era. Apoi mi-am dat seama că era sâmbătă și m-am prins că sâmbăta e întotdeauna mai aglomerat, oamenii au timp liber, penultima zi de târg, deci multă lume.

Nu m-am putut abține și am început să mă uit pe la standurile editurilor pe care le prefer. Nu am cumpărat niciodată ceva de pe Book Express, dar când am ajuns la standul lor nu m-am putut abține să nu îmi cumpăr Fantastic Beasts și câteva semne de carte. Mai apoi am ajuns la standurile de la parter, acolo unde sunt editurile mari. De la Art mi-am luat cele trei volume din Miss Peregrine și am primit un set de poze cadou, apropo sunt super drăguțe! Am ajuns pe la Leda și acolo am cumpărat două exemplare din Doamna de la Miezul Nopții (unul pentru concurs). De la Nemira am achiziționat Arhanghelul Raul, o carte pe care am vrut să o cumpăr încă de când am auzit de ea, și Un băiat numit Crăciun, care cred că va fi o lectură minunată în ajun de Crăciun. După multă plimbăreală, m-am oprit în fața standului editurii Herg Benet. Pe scările de vis-a-vis de stand, ne-am așezat eu și mama și ne-am pus jos toate bagajele pe care le acumulasem.

Am luat parte, în total, la șase lansări de carte. Cinci dintre ele ale editurii Herg Benet și una a editurii Librex. La cea de la Librex am vrut neapărat să o întâlnesc personal pe Oana Arion și să obțin câteva autografe de la ea, ocazie cu care mi-am cumpărat trilogia Nemuritor. Pentru asta îi mulțumesc tare mult!

La editura Herg Benet am luat parte la lansarea noii cărți a Cristinei Nemerovschi: Zilele noastre care nu vor fi niciodată. Abia pe la jumătatea ei mi-am dat seama că ar fi o idee bună dacă aș transmite live câteva lansări. Îmi pare rău că mi-a venit ideea cam târziu și nu am transmis lansarea Cristinei, mi-a plăcut tare mult. Partea bună, am reușit să transmit live pe Facebook lasările volumelor:Jurnalul primei mele morți de Ioana Duda (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1114655225298117&id=956994907730817), Tentații de Corina Ozon (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1114686761961630&id=956994907730817) Antidotul de Cristina Boncea (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1114756815287958&id=956994907730817) și Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1115554358541537&id=956994907730817).

După ce m-am așezat comod în fața standului editurii Herg Benet, m-am uitat printre noutățile pe care le-au adus și mi-am cumpărat ceea ce îmi lipsea și consideram că am nevoie. Astfel am achiziționat: Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Antidotul, Jurnalul primei mele morți, Fata de la nord de ziuă, Tentații de Corina Ozon, Zona Zero de Lavinia Călina și cam atât cred. Și am primit o carte cadou, tare drăguță, Torrent de Stoian G. Bogdan.

De pe la alte standuri am mai cumpărat în ziua de sâmbătă, cât și duminică: North Child de Edith Pattou, Life and death de Stephenie Meyer și cam atât. Cred.

Oricum, au fost două zile foarte lungi. Acasă am ajuns undeva pe la ora 3 dimineața, luni. Tot ce am mai făcut a fost să scriu un eseu pentru a doua zi și apoi m-am culcat pe la vreo 5. Desigur, nu am mers la școală, dar tot am predat eseul acela că la mine la liceu spune că chiulești dacă nu vii o zi la școală. Noroc de colegi.

A fost o experiență pe care aș repeta-o cu plăcere. Nu cred totuși că portofelul și cardul meu de credit au fost prea fericite, le-am folosit din abundență. Dar nu îmi pare rău și cred că ăsta este cel mai important lucru.

A fost minunat și încă nu îmi vine să cred că a fost adevărat. ❤

Până data viitoare, sper să aveți niște zile de decembrie uimitoare! 🙂