Gaudeamus înseamnă începuturi noi. Astfel că, Gaudeamus a însemnat prima mea întâlnire cu autoarea Corina Ozon și cărțile ei. Spre deosebire de alții, eu aparțin celor care nu au citit „cărțile cu amanții”. Nu știam nimic despre scriitura ei sau despre ea, era doar un mister. Primul contact cu această autoare am avut-o la lansarea de la târgul de carte. Și nu știam la ce să mă aștept când m-am apucat de acest roman.

M-am apucat de carte imediat cum am ajuns în camera de hotel, după ce am fost la prima mea zi de târg. M-am pus pe jos, lângă teancul de cărți și aveam o poftă de citit și nu știam cu ce să încep, ce ar fi mai bun pentru o mică lectură înainte de culcare. Poate din curiozitate, mâna mea s-a îndreptat spre cartea Corinei și m-am gândit că i-a venit timpul.

Așa am început să îi cunosc stilul. Într-o cameră de hotel, savurând unul din puținele tipuri de scrieri care mă fascinează. Acesta a fost primul lucru pe care l-am remarcat. Tipul de scriere, acela de parcă curge, îl sorbi, nu îl citești.

Marlena este acea femeia care a trăit toată viața după „cum se cade”. Dar, în adâncul ei, are o dorință disperată de schimbare. Ar dori să dea timpul înapoi și să facă alte alegeri: să se gândească de două ori dacă e bine să se mărite de tânără, să urmeze la facultate ceea ce își dorește, să devină o altă persoană față de cea care este acum. Și toate astea o împing să facă schimbări în viața ei. Schimbă modul de a privi lumea și de a o înțelege.

Îmi este destul de greu să vorbesc despre această carte, în primul rând, pentru că nu am putut să o înțeleg până la capăt. Sunt lucruri cu care nu m-am confruntat și pentru care nu am încă o idee și o opinie clară. Dar, asta nu m-a împiedicat să savurez carte.

Nu știu de ce, dar parcă există un instinct macabru în oameni să savureze frământările vieții. Ne atrage ceea ce pe altul îl face să sufere și avem o plăcere sadică de a vedea cum evoluează acel cineva sub imperiul grijilor și frământărilor.

Cred că asta este ceea ce m-a atras cel mai mult la carte. A fost atât de captivant să mă aflu în mintea Marlenei și să observ toată lumea prin ochii. Am urmărit probleme cu care se confruntă și modul în care le face față sau, pur și simplu, trece peste ele.

Mai multe nu am ce spune despre acest roman. Vă las să descoperiți voi. Recomand cu căldură această carte. Dacă ați citit „cărțile cu amanții”, eu cred că vă v-a plăcea și această poveste, cred.

Până data viitoare, lectură plăcută!