Nu știu de ce, dar de fiecare dată când scriu despre cărți scrise de autori români, îmi este foarte greu să vorbesc despre ele. Poate pentru că, îmi fac multe griji că nu le va plăcea recenzia mea, că nu mă exprim uneori foarte ok, probabil pentru că sunt complexe și nu știu cum să le apuc, cum să vorbesc despre ele, astfel încât să îmi exprim cel mai bine emoțiile.

Și acestea fiind zise, mai am încă ceva de zis. Mi-am amintit acum ceva ce am învățat cu ceva timp în urmă. Am cumpărat această carte din două motive: primul este faptul că, am fost curioasă cu privire la cum va continua povestea, cum vor evolua personajele. Iar, a doilea motiv: Cristina spusese la un moment dat că, dacă nu se vor vinde destule copii din „Becks merge la școală” , Herg Benet nu va publica ultimul volum al trilogiei, „Antidotul”, și așa m-am gândit: „Ia să fac o faptă bună pentru mine, pentru ceilalți, pentru toată lumea și să mă duc ca un copil cuminte să îmi cumpăr cartea și să nu mai cer atâta de la autori. Pot foarte bine să mă duc la lansările lor de carte să iau autograf, dacă îmi doresc mult unul.

În acest sens, dacă aveți posibilitatea să cumpărați cărți ale autorilor români contemporani, nu ezitați. Pe lângă faptul că veți cumpăra o carte super tare (majoritatea sunt așa), îi ajutați și pe ei să crească. Chiar și o singură carte face diferanța.

După această introducere de milioane, ar trebui să intru în pâine și să vă prezint cum trebuie această carte, care apropo e mult mai bună decât prima.

Nu vreau să spun că prima nu a avut valoare. Nu. Prima chiar a avut o mare valoare în construirea acțiunii din cea de a doua. Prima este ca un fel de fundație pe care se bazează cel de-al doilea volum. Toate acele experiențe prin care au trecut Becks și Hiena în prima carte, fără ele cele două fete nu ar ar fi ajuns acolo unde sunt în finalul celei de a doua cărți.

În „Becks merge la școală”, așa cum se observă și din titlu, Becks este personajul predominant. Aceasta merge un an la o școală din Anglia, iar Hiena își continuă studiile în România. Cele două se îndepărtează încet, Becks fiind ocupată cu experimentele ei de natură umană, iar Hiena ocupată cu vărul ei, care tocmai a venit să stea cu ea în timpul în care părinții ei nu sunt acasă.

Totuși cred că cea mai șocantă și imprevizibilă parte este sfârșitul. Am așa o impresie că ultima parte a cărții a făcut esența întregii povești. Ceea ce s-a întâmplat a fost… nici nu știu cum să mă exprim. Pur și simplu, nu mi-a trecut vreodată prin cap că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Și tristețea situației este, cred că aș putea spune, sfâșietoare. Este pentru prima dată când una din cărțile Cristinei m-a făcut să simt ceva chiar puternic. Sfârșitul e totul.

Nu sunt foarte multe de comentat despre această carte. Abia aștept să citesc continuarea. Tocmai ce am cumpărat-o de la Gaudeamus, deci nu va mai dura mult până îi voi scrie o recenzie.

Dacă ați citit prima cartea vă recomand cu căldură și aceasta. Deși este puțin diferită de cum ne-am obișnuit, chiar mi-a plăcut. Dacă ar fi, aș mai citi-o o dată.

Eu vă recomand oricum întreaga serie. Merită să aruncați un ochi și să observați și un alt fel de a privi lumea.

Până data viitoare, promit că scriu mai des! 😀