Am terminat această carte chiar ieri. După 15 zile în care m-am luptat pe mare și pe uscat, am reușit să îmi îndeplinesc misiunea și să finalizez această călătorie. Mi se pare că mi-a luat foarte mult timp să citesc cartea. Dar să nu uit că am fost plecată și că am mai și citit încă o carte între timp. Foarte rar citesc câte două cărți în paralel, dar mai fac și asta câteodată. 🙂

Sincer, nici nu știu ce să mai simt pentru această serie. Când am terminat volumul 2 mă gândeam că nu vreau să se termine această călătorie, dar după 670 de pagini pe care le are volumul 3, nu cred că aș mai fi așa de dornică de aventură. Cred că acest volum 3 face o încheiere destul de bună a serie.

Și acum: bombă! Acest volum nu este nici pe de parte ultimul din serie. Este însă ultimul de care știu, astfel că pentru mine înseamnă sfârșitul călătoriei mele alături de Connor și Grace. Mda… este puțin trist, dar nu am ce face. Cred că este ultimul volum tradus în română, dar nu sunt foarte sigură.

Oricum, ar fi cazul să intrăm în pâine și să vorbim despre conținutul cărții. Având undeva la 670 de pagini v-ați aștepta să aibă o grămadă de acțiune și de întâmplări. Adevărul: mi s-au părut cam puține evenimente pentru cât de multe pagini are.

Nu cred că are rost să vă povestesc pe-ndelete ceea ce se întâmplă, astfel că am să vă spun doar lucrurile care v-ar stârni interesul și curiozitatea să aflați mai multe.

Connor rămâne pe Diablo până ce primește Căpitanul sângelui, un dar care pentru el este foarte răvășitor. Acest cadou se dă doar atunci când cineva ucide pentru prima dată. Băiatul nu se împacă deloc cu această faptă și pornește în căutarea cuiva căruia să i se destănuie.

Grace, întoarsă pe corabia vampiraților, este preocupată de sănătatea unei persoane la care ține. Astfel ajunge să facă o călătorie până la un sanctuar unde învață cum să devină o adevărată tămăduitoare.

Sidorio, vampiratul care dorește să încalce regulile corabiei, are un plan întunecat cu care încearcă să atragă cât mai mulți vampirați de partea sa, pentru a-și face propria corabie.

Cam acestea ar fi cele mai importante evenimente. Mie mi s-au părut foarte interesante, dar nu mi-au stârnit curiozitatea atât de tare ca în celelalte volume.

Nu mai știu ce să mai spun. Mi-am exprimat emoțiile mult mai bine în recenzia trecută, unde am spus cât de mult mi-a plăcut seria (deși nu o terminasem, nu contează).

În concluzie, cred că merită să citiți seria asta. Mie mi-a plăcut și cred că prin asta spun tot.

Până data viitoare, să aveți parte de cât mai multe aventuri! 🙂