Nu sunt fana scrierilor românilor decedați deja. Dar, pot spune că Mircea Eliade scrie OK. Este unul dintre autorii care se dau la BAC și care nu îmi face viața amară. Și da. Ați ghicit, am citit această carte în principal pentru că o aveam pe lista de lectură dată de profa de română.

Mi-a luat cred că o săptămână să o citesc, ceea ce în comparație cu ce am citit pentru școală, pot spune că am citit-o chiar repejor. Știu că este o carte de 170 de pagini, sau cel puțin cartea mea are doar atâtea pagini, dar este destul de greu pentru mine să o parcurg.

Nu mai spun de faptul că nu mă atrage deloc. Devine mai interesantă după vreo trei pagini de când pun mâna pe ea. Gen, atunci când mă uit la ea, nu am niciun chef să o citesc, dar atunci când mă apuc să continui de unde am rămas, devine interesantă. E ciudat acest proces, probabil valabil doar la mine, dar este și bun pentru că mă face să duc până la capăt cartea.

Povestea ni-l prezintă pe Allan, un tânăr care lucrează prin India. Prin câteva evenimente, ajunge să locuiască cu unul dintre șefii lui, în casa acestuia. Acolo o întâlnește pe fata acestuia, Maitreyi. La început doar îi stârnea interesul, dar mai apoi se îndrăgostește de ea. Acest lucru, cred că vă dați seama că, generează o grămadă de evenimente mai puțin fericite.

Sfârșitul este ciudat. Chiar foarte ciudat. Nu vreau să vă spun, pentru că aș strica într-un fel suspansul. Dar, m-a surprins, fiind unul mai neobișnuit.

Foarte probabil, nu am reușit să înțeleg cum trebuie adevărat valoare a acestei cărți, dar sunt sigură că profesoara de română îmi va lumina calea :))

Știu că pare că nu apreciez acest roman. Dar, serios! Cum pot să apreciez ceva care a trebuit să o citesc, nu care am vrut să citesc? Și am spus mai sus că apreciez cum scrie Mircea Eliade. Am mai citit Domnișoara Christina și chiar mi-a plăcut acea carte.

Nu știu ce aș mai putea spune despre carte. Cred că este o carte cu un fel de mister.

Vă recomand acest roman, în special dacă sunteți la liceu. Dar este și o carte care merită citită dacă vă plac clasicii. Sper să reușiți să o descoperiți mai bine ca mine.

Până data viitoare, nici nu știu ce să vă mai urez :))