Când îmi aduc aminte de acea seară, parcă mă gândesc la un vis. Nu am mai fost la nicio lansare de carte și nu știam cum va fi. Aveam o idee, câteva frânturi de amintiri din ceea ce am citit pe internet despre aceste evenimente. 

Dar aveam emoții. Cum să nu ai emoții când știi ca te vei întâlni cu oameni care au scris carti pe care tu le-ai citit? Carti care te-au impresionat, care ți-au dat de gândit, care te-au schimbat.

Și m-am dus, cu speranță că va fi bine. Nu evenimentul va fi bine, ci eu. Că, în ciuda emoțiilor, voi vorbi și le voi spune ceea ce simt despre ceea ce au scris. Dar, adevărul a fost că am uitat cam tot ce voiam sa zic. Pot spune ca am fost adevărată și că am făcut ceea ce am simțit pe moment.

Be true till de end

Nu am mai fost niciodată în Vama Veche, dar m-a fermecat pe loc. Nu cred că aș putea să descriu sentimentul pe care l-am avut când m-am plimbat prin acel loc. Parcă totul e un vis acum, parcă nici nu s-a întâmplat.

Lansarea a fost o continuare a visului. Am ascultat oameni frumoși vorbind și citind din cartea lor și m-am simțit… nici nu știu. Am fost fericită, am fost emoționantă, am fost impresionata și în final am râs. Am râs împreună cu cei pe care îi admir și pe care ma bucur că i-am cunoscut.

and laugh each day.

Și am momente care îmi vor rămâne bine întipărite în minte. Momentul când așteptam pe plajă, cu câteva ore înaintea evenimentului, și a trecut Cristina pe lângă mine, eu am salutat-o și ea îmi știa deja numele. Când m-am dus sa cer primul autograf, m-am îndreptat spre Ioana și ea mi-a spus sa nu mai tremur că ea are emoții cât și pentru mine. Când am întâlnit-o pe Lavinia în persoană, după atâta timp de când o urmaream pe YouTube. Când m-am dus să cer un autograf de la Alexandru, pe o carte despre care nu am scris o recenzie foarte bună, iar atunci când i-am spus numele meu, mi-a mulțumit pentru faptul că am scris despre roman.

Mulțumesc pentru tot. Pentru ceea ce am trăit, pentru ceea ce am simțit și pentru oamenii pe care i-am cunoscut.