Weekend-ul ăsta este o lansare de carte în Vamă. Și mă gândeam eu… ia să mă pun eu bine la punct și să citesc cărțile care se vor lansa. Așa am ajuns să cumpăr Malad și cele două volume din seria Neamul Corbilor a Laviniei Călina.

Îmi va fi foarte greu să vorbesc despre această carte. Este atât de complexă și îmbină atât de multe chestii. M-a întors când pe o parte, când pe alta, când mă uitam într-un anumit fel, când în altul. Mă simt ca și cum aș fi fost într-o mașină de spălat.

Sincer, nu am înțeles foarte bine povestea. Au fost momente în care nu înțelegeam absolut deloc ce se întâmpla și au fost și momente care mi s-au părut interesante și destul de coerente.

„În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveția, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acțiunile unui grup de artiști underground dintr-o rețea cosmopolită, grup care duce la extrem învățăturile mentorului lor. Acuzat de o crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viața normală și aproape anostă de atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le știa despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.” (Coperta IV a cărții)

Așa se întâmplă când citesc o carte care mă bulveresează, nu pot încropi nici un scurt rezumat :))

Nici nu știu ce să mai spun. Este o carte ciudată din foarte multe puncte de vedere. Personajele au un aer misterios, în special Ioana pe care nu am înțeles-o decât pe la sfârșit. Iar personajul principal mi s-a părut la fel de confuz ca și mine. Nici el nu înțelegea ce se întâmpla în anumite momente. Celelalte personaje au fost inteligent aduse în peisaj și foarte bine lucrate.

Acțiunea, cum am mai spus, a fost ciudată. Adevărul e că au fost vreo două – trei momente în care m-am pierdut complet și cred că cei care au citit această carte vor ști care sunt acelea. Dar mi-a plăcut modul în care acele evenimente au fost explicate în final. Culmea că totul capătă sens exact la sfârșitul cărții.

Au fost momente în care am urât cartea, au fost momente în care mi s-a părut interesantă și au fost momente neutre în care nu mai simțeam nimic. Per total, aș putea spune că a fost ok. Îmi pare rău, dar pentru mine nu a fost o lectură care m-a dat pe spate. Pentru mine a fost ok.

Recomand acest roman în primul rând pentru că susțin literatura română contemporană. În al doilea rând, deoarece, sincer, cred că este o lectură interesantă care unora v-ar putea plăcea.

Până data viitoare, să aveți zile bune! 🙂