Nu știu cum e posibil așa ceva, dar îmi pare așa de rău că s-a sfârșit călătoria mea împreună cu aceste personaje! M-am atașat puțin cam prea mult pentru cât ar fi sănătos de aceste ființe. Și acum suport consecințele.

Cred că cei care au citit seria Amurg și cărora le-a plăcut înțeleg măcar o parte din ceea ce trăiesc acum. Și mi-am dat seama de ceva: nu putem controla ceea ce simțim despre cărți. Cred că asta înseamnă că ele comunică direct cu eul nostru și sunt doar vag trecute prin filtrul conștiinței. Sunt cărți care mi-au plăcut așa de mult, dar care le consideram niște prostii. Și asta e ciudat.

Dar, nu pot spune că seria asta mi se pare o prostie. Nici de cum. Așa cum pățesc de fiecare dată când termin o serie, am stat și m-am gândit cu ce am rămas și ce am învățat pe parcursul acesteia.

Și aici aveți un scurt rezumat:

Bella și Edward se căsătoresc și pleacă în luna de miere. După câteva zile, se petrece ceva la care nimeni nu se așteptă deoarece e practic imposibil: Bella rămâne însărcinată. De cum află se întorc în grabă acasă ca Carlisle să poată vedea ce se întâmplă și ce va urma. Dar, nimeni nu este pregătit pentru așa ceva. Bebelușul îi creează probleme Bellei care se încăpățânează să îl țină în viață. După o luptă crâncenă care va dura doar câteva săptămâni, Bella naște și aproape că este omorâtă de acest lucru, dar Edward îi injectează venin în inimă și o transformă în vampir. Copilul pe care l-a născut îi va pune în pericol atât pe ei cât și pe prieteni (atât vampiri cât și vârcolaci). Oare va rămâne copilul în viață? Oare se va putea termina tot acest calvar? Oare vor putea să aibă o viață liniștită, atât cât se poate pentru niște vampiri?

Sper să nu fi dat spoilere, urăsc să fac asta și uneori nici nu îmi dau seama că o fac. Of!

Prima parte a romanului a fost puțin ciudată. Copilul ăla așa de special m-a cam speriat de moarte și sincer, când vedeam pe stradă un copil mic mă cam treceau fiorii. Cine ar fi crezut că un copil poate fi așa de înspăimântător? Dar, a doua parte m-a făcut să mă simt de parcă aș fi parte din marea familie de vampiri. Am început să mă obișnuiesc cu caracterul fiecăruia și va destul de greu să trec peste.

Acțiunea a fost și aici foarte ciudată. Momentele de suspans și presiune au fost răspândite pe întreaga lungime a cărții. A fost interesant și fain, în același timp. Nu m-a lăsat să mă plictisesc absolut de tot. Puțin cam și mai ciudat a fost sfârșitul. A fost surprinzător, dar nu pot spune mai multe.

Personajele… ce să mai zic… o să îmi fie dor de ele. Chiar am să le simt lipsa, și asta e ciudat pentru că majoritatea ar spune: „Sunt doar personaje! Cum ai putea să le simți lipsa?” Dar adevărul e că poți să faci asta. Dacă ai fost alături de ele timp de patru volume e cam greu să te desparți de ele. Și le mai și simți lipsa, și mai ai și momente în care te gândești la ele sau îți aduci aminte de momente amuzante sau replici haioase.

Greu să fii un cititor! Trebuie să treci printr-o întreagă paletă de emoții.

Recomand această serie cu tot sufletul. Nu știu dacă vă va place, știu doar că pe mine m-a fermecat. 🙂 Îmi place ce am învățat din această serie și probabil îmi va lipsi. Sunt sigură că în următoarea săptămână mă voi gândi în fiecare zi la ea. Da, știu. Ciudat.

Până data viitoare, să aveți parte de lucruri bune! 🙂