Așa cum am spus și într-o postare pe Facebook, această carte a fost printre cărțile pe care le-am luat cu mine în vacanță la mare. Și, după cum mi-am promis a fost printre primele pe care le-am citit (adică a fost a treia).  Deși am inclus-o în recomandările pentru vacanță, v-a urma o recenzie destul de negativă.

Am fost suspicioasă la început. O prietenă mi-a spus că nu este chiar așa de bună pe cât dă impresia și astfel am început-o cu un sentiment de neîncredere. Nu știam exact la ce să mă aștept. Știam ceva că se desfășoară în Sighișoara și că seamănă cu Dan Brown, dar nimic mai mult, nici măcar sinopsisul nu îl citisem.

Nici nu știu cu ce să încep. Cu părțile bune sau cu părțile rele? Cred că voi începe cu cele bune mai întâi.

Un lucru care mi-a plăcut a fost idee de la care a pornit cartea. Și ca să înțelegeți, vă las un scurt rezumat:

Profesorul Baker ajunge la Sighișoara pentru o conferință. Însă, trei crime îl includ într-un joc inteligent realizat de cineva din umbră. Acest joc care îl pune să caute anumite lucruri și să dezlege o conspirație la nivel internațional. Va putea să o scoată la capăt? Va putea hotărâ ce e mai bine pentru întreaga lume?

Știu că este foarte scurt acest rezumat. Numai la atât se poate rezuma acțiunea din carte dacă nu vreau să dau spoilere. Și cum am zis,  ideea era bună. Chiar mă intriga. Am citit câteva cărți de Dan Brown și eram ceva în genul: „Dacă îl copiază pe Dan Brown probabil o să îmi placă”. Dar nu a fost așa. Am auzit că ar fi o asemănare între „Codul lui Da Vinci” și „Biblia pierdută”, dar eu nu am citit încă „Codul lui Da Vinci” deci nicio asemănare nu a fost vizibilă pentru mine.

Și cam atât cu părțile bune. Să trec la ce nu mi-a plăcut.

Primul lucru care îmi vine sunt descrierile lungi și dese. Și încă nu îmi vine să cred cât de minuțios a construit totul. De la stilul vestimentar al personajului principal până la partea în care mi-a spus toată istoria de la începuturi doar ca să mă facă să înțeleg unde începe conspirația. Serios. chiar nu era nevoie să știu aceste lucruri. Mai ales partea cu istoria pentru că pe mine mă plictisește groaznic povestirile astea care nu au ceva ce mă interesează în mod special. Dar descrierea excesivă m-a deranjat. Au fost capitole în care am stat cu sufletul la gură, dar au fost și mai multe capitole în care eram mai atentă la ce pagină sunt și cât mai am până la următorul capitol.

Un alt lucru care mi-a displăcut a fost modul în care a evoluat povestea. Începutul în forță (acele trei crime) m-au făcut să zic: „Da! Am nimerit o carte bună și interesantă. Sigur o să îmi placă!” Dar, m-am înșelat. Cel mai interesant moment a fost începutul. În rest, cam lasă de dorit. Ideea de la care a pornit povestea e super tare, dar modul în care a evoluat, mie personal, nu mi-a plăcu.

Și un ultim lucru care îmi mai vine în minte când mă gândesc la carte este lipsa suspansului unde trebuia. Sfârșitul, la astfel de cărți, ar trebui să constituie un moment de suspans puternic care să te facă să citești ultimele 100 de pagini (din vreo 500) fără să îți dai seama când au trecut. Dar nu a fost așa. Acel moment care am crezut că va fi cel mai plin de acțiune, de suspans, de ceva trăire mai intensă, a fost mai degrabă apatic.

Și uite că deja am făcut 600 de cuvinte scriind despre acest roman. Nici nu îmi vine să cred cât de mult reușesc să scriu câteodată despre cărți.

Sincer, nu vă spun nici să citiți nici să nu citiți acest roman. Am auzit persoane care au spus că le-a plăcut această carte, deci nu pot spune dacă e bună sau nu. Din perspectiva mea, nu îmi pare rău că am cumpărat-o și că am citit-o (consider că niciodată nu ar trebui să îmi pară rău dacă citesc o carte care nu îmi place) , dar mie nu mi-a plăcut. Dacă credeți că v-ar plăcea, citiți-o că nu face altceva decât să vă arate o experiență nouă.

Până data viitoare, sper să aveți parte de romane mai bune! 🙂