Un singur lucru nu pot explica: de ce am cumpărat romanul. Pur și simplu, am intrat în librărie. După vreo oră în care m-am fâțâit dintr-o parte în alta, m-am hotărât să îmi cumpăr așa: o carte de la rafturile cu cărți în engleză, una de la cele cu cărți fantasy, una de la nu știu exact ce tip și una de la rafturile cu autori români. Și așa am ajuns eu să cumpăr Măștile fricii.

Nu pot spune că nu mi-a plăcut, cartea a fost chiar foarte bună, numai că m-a lăsat cu un sentiment de tristețe. Asta este din cauza a ceea ce s-a întâmplat în roman. Iar, faptul că acele fapte chiar pot avea loc în viața reală este ceva ce îți stârnește frică.

Într-un fel, acest roman imortalizează niște evenimente din viață care sunt pline de frică și urmărește evoluția fricii în decursul vieții. Nu știu dacă are sens ceea ce tocmai am scris. Ceea ce vreau să spun este că putem observa ce se întâmplă cu frica care este însămânțată încă din copilărie, de la începutul vieții, și cum aceasta poate distruge viața unui om.

Ca să înțelegeți mai bine ceea ce scriu aveți aici un scurt rezumat:

Ema a fost atât martora cât și victima unor bătăi crunte în copilărie, chiar în sânul propriei familii. Frica s-a născut când nici nu știa că există așa ceva. După o copilărie în care frica era nelipsită în nicio zi, Ema crește și își va lua viața în propriile mâini. Va ajunge soție, iar, mai apoi, mamă. Dar va putea vreodată să învingă frica? Va putea trece peste ceea ce a fost în ea atât de mult timp? Și, mai important, va putea să trăiască normal, așa cum a visat de foarte mult timp?

Nu consider că am înțeles pe deplin mesajul pe care îl transmite cartea, de fapt, probabil nici jumătate din el. Probabil că trebuie să ai o anumită maturitate, sau să fii părinte ca să poți înțelege ce îți dezvăluie cartea. O fată de liceu nu cred că va înțelege cu adevărat ce este frica de viață, frica de a nu dezamăgi persoane, și prin această fată vreau să mă refer la mine.

Un lucru interesant pe care sunt sigură că îl remarcați atunci când citiți acest roman este forma fricii. De fapt, numeroasele forme ale fricii. La început a fost frica de bătaie, apoi frica de o persoană, frica pentru cineva, frica de ați lua în mâini propria viață, frica de a nu dezamăgi persoanele importante din viața ta, frica de a fi un părinte rău, frica de a fi tu însuți o persoană de care să le fie frică altora. Sunt o grămadă de tipuri de frică. Cel mai periculos este atunci când toate se adună. E OK când a o singură frică sau doar câteva, dar atunci când se adună foarte multe tipuri de frică ajungi să îți fie groază de întreaga ta viață. Și asta nu se va sfârși prea bine dacă nu ești un luptător și încerci cât poți tu de mult să îți învingi frica.

Recomand această carte celor care cred că ar putea-o înțelege. Desigur, o poate citi oricine, are un limbaj foarte ușor și povestea este destul de uimitoare (nu știu în ce sens vreau să folosesc acest cuvânt). Dacă ești părinte o recomand cu multă plăcere, deoarece cred că ar putea să schimbe măcar modul de educare a unui copil, dacă nu modul de a vedea viața și frica de care avem parte uneori.

Până data viitoare, sper să vă învingeți frica! 🙂