Ce dor mi-a fost să citesc o poveste care să mă transporte în lumi nebănuite! Ceva în genul poveștilor pentru copii. Atât de bine m-a picat această carte! Am ajuns și eu să mă relaxez și să îmi lăs mintea să umble de capul ei.

Pulbere de stele este o poveste în genul unui basm. Este atât de interesantă încât te captivează încă de la prima pagină. Ador să citesc despre lumi care pentru noi nu ar avea sens. Să ascult povești despre pirați care pescuiesc fulgere, despre oameni care călătoresc drumuri lungi de săptămâni în timpul în care arde o lumânare, despre ființe despre care credem că nu există.

„Cu mulți ani în urmă, pe când regina Victoria era încă o tânără zvăpăiată, exista un ținut magic, Țara Zânelor, alcătuit din toate acele locuri pe care oamenii de știință nu le-au putut desena pe hartă.

Cu ajutorul unei lumânări fermecate, plutind apoi într-o corabie deasupra norilor, Tristran Thorn străbate cu o viteză uluitoare acest tărâm locuit de vrăjitoare, copaci vorbitori și spiriduși. Drumul e presărat însă de pericole, iar călătoria eroului aflat în căutarea stelei căzătoare, promisă fetei de care s-a îndrăgostit, ascunde o mulțime de situații pline de neprevăzut.” (Coperta IV a cărții)

Nu știu ce este cu mine în ultimul timp, dar nu mai reușesc să scriu un rezumat bun. Din această cauză, iertați-mi faptul că am început să fur sinopsisul cărților. 🙂

Despre poveste nu am foarte multe de spus. Cum am mai zis, lume magică fantastică, personaje foarte interesante etc. Acțiunea a fost, din păcate, ca și în alte basme, nu foarte interesantă. Într-un fel a fost previzibilă. Dar… am trecut peste asta și m-am bucurat de lumea construită de autor.

Personajul principal, Tristran, este un tânăr pot spune că hotărât. Vrea să se însoare cu o fata care ia căzut cu tronc și începe să îi promită câte-n lună și-n stele ca să o convingă să facă ce vrea el. Și se nimerește în acel moment să cadă o stea de pe cer. Și ce ia trecut prin cap flăcăului? Desigur, să îi aducă steaua. Iar, domnița, crezând că este doar gura de el, îi spune că face ce va dori el dacă îi aduce steaua. Dar, băiatul ăsta a luat foarte în serios acest lucru și a trecut într-o lume periculoasă ca să caute steaua cu pricina. Este un personaj destul de orb. Adică, la sfârșitul călătoriei se întâmplă ceva neașteptat și… ah! Nu pot continua. Spoiler.

Trecând la structura cărții (lucru pe care l-am cam uitat în recenziile trecute, dar nu ați observat , nu-i așa? ) are în jur de 228 de pagini, ceea ce o face un roman de lungime medie. Este ușor de citit și chiar savuros. Eu am citit cartea în 3 zile… dar au fost mai puțin de 48 de ore… am un mod ciudat de a citi.
Dacă sunteți fani ai basmelor sau ale poveștilor pentru copii, vă recomand această carte. V-o recomand și dacă doriți o lectură ușoară și relaxantă, acum că vine vara. Deci… cam atât și cu recenzia asta.

P.S: Căutând coperta am aflat că s-a făcut și film! 😀

Până data viitoare, sper să vă găsiți steaua! 🙂