Am auzit de acestă carte datorită trilogiei „Dispozitive infernale” de Cassandra Clare. În acestă  trilogie erau numeroase citate din „Poveste despre două orașe” de Charles Dickens ceea ce m-a făcut să doresc ca acest roman să ajungă în biblioteca mea. Astfel că, atunci când clubul de lectură de la școala mea a adus acestă carte, am cumpărat-o numaidecât.

La prima vedere este o carte impunătoare cu impresionantul număr de 485 de pagini și cu o acțiune care se desfășoare în anii 1775 – 1800, ceea ce pot spune că nu îmbie prea mult la lectură. Dar, am pornit la drum cu gândul că este o carte care trebuie citită și care, sigur, va avea o poveste minunată între paginile sale.

Ceea ce m-a atras în special la carte nu a fost, după cum crezusem, acțiunea, ci modul de scriere al autorului. Acțiunea nu pot spune că a fost nici alertă, dar nici plictisitoare. A fost ok. Cel mai interesantă parte a fost partea a treia a cărții, când acțiunea a avut ceva suspans, întreaga parte stând sub amenințarea ghilotinei.

În ceea ce privește personajele, am remarcat că nu există un personaj principal, ci mai multe, iar autorul trece de la unul la altul foarte ușor. La început m-am întâlnit cu un om de afaceri, apoi, cu un fost prizonier și cu fiica acestuia, urmând apoi să mă întâlnesc cu un om salvat de la ghilotina , cu un bărbat ce avea o vinărie, un avocat și prietenul său și încă câteva personaje care au avut un rol în acțiunea romanului. Personajul pe care îl admir este prietenul avocatului, un șacal numit Sydney Carton, care s-a sacrificat în numele iubirii.

Poate nu sunt eu prea familiarizată cu modul de exprima a iubirii în anii 1700 – 1800, dar mi s-a părut tare ciudat. Prietenii „intimi” împărtășeau gesturi foarte apropiate, pe când oamenii care nu se cunosc sau care sunt doar cunoștințe, se poartă foarte rece unii cu alții. Asta este o parte ciudată a cărții.

Recomand citirea acestei cărți deoarece este literatură universală și, în general, literatura universală trebuie citită. Este un roman care pe mine m-a lăsat rece, dar nu trebuie să luați în calcul opinia mea deoarece eu rămân rece la multe lucruri la care alții sunt mișcați. Deci, dacă vă plac romanele despre război și iubire, ar trebuie să citiți „Poveste despre două orașe”.

Încercați să nu fiți ghilotinați până data viitoare.